Despre autor și povestiri




Despre autor

Emil este un barometru care înțelege rapid informația și emoția din jur, apoi le transformă în energie.

Iar energia o amplifică. Uneori o filtrează prin ceea ce este el, alteori nu.

Este ca o oglindă care reflectă ceea ce îi oferi.

Dacă vrei să-l vezi doar pe el, vei vedea multă încântare, uimire, mândrie, talent, emoție — multă, uneori prea multă — pasiune, inteligență, bucurie, iubire, dor, frumusețe. Dacă vezi altceva, care solicită sau provoacă, atunci este probabil de la tine sau de la alții.

Are nevoie de provocări intelectuale, dar și de un spațiu sufletesc și emoțional constructiv, încurajator și bun, dar știe să-și facă loc și atunci când nu le primește.




Despre povestiri

Această pagină a apărut din dorința de a păstra ceva ce, de obicei, se pierde: urmele unei copilării care a gândit diferit.

Scrierile prezentate aici provin din teme pentru acasă și teste școlare, la limba română și arte, din ciclul primar, reflectând modul personal în care înțelege și interpretează experiențele de învățare. O etapă școlară aparte, de învățare intensă, creștere și emoție, uneori ușoară, alteori provocatoare, pentru care suntem nespus de recunoscători.

Am adăugat și o secțiune cu totul specială, dedicată experienței Gifted, centru care ne-a fost alături și ne-a ghidat pașii într-un moment-cheie — începutul adolescenței — atunci când aveam cea mai mare nevoie să ne descoperim și să ne înțelegem. Suntem profund recunoscători că am putut face această tranziție cu sprijin atent, profesionist și plin de sens.

Experiența gifted nu este descrisă aici ca o etichetă, ci ca o realitate trăită: locul unde diferența a primit acceptare și încurajare, iar identitatea a căpătat, în sfârșit, sens.

Această arhivă nu este destinată comparației. Este o formă de recunoștință pentru o perioadă școlară aparte, o invitație de a privi copilăria ca pe un spațiu viu, unde diferența poate fi un avantaj și poate fi valorificată frumos.


(compunere după început dat)

A fost odată, într-o primăvară luminoasă, un fluture cu aripi străvezii. Văzând că toți frații săi au hăinuțe colorate și că râdeau de înfățisarea sa, fluturele suferea cumplit.
Totul până într-o bună zi, când.....

(continuare Emil, clasa a IV-a)

... i s-a rupt una din aripi. S-a prăbușit pe iarbă unde nimeni nu îl putea vedea sau auzi.
Dintr-o dată, aude un glas de copil jucându-se afară. Acesta, când l-a văzut, l-a dus în casă unde l-a vindecat.
- Mulțumesc! spuse fluturele.
- Cu plăcere! spuse copilul.
- Așa de tare mi-ar plăcea să am și eu aripi frumos colorate, ca toți ceilalți fluturi!
- Poate te pot ajuta eu. Vezi tu, mama mea este un pictor excelent! spuse copilul, care luă fluturele în mâini, ducându-l spre mama lui.
- Mămico! Poți să ajuți un prieten de-ai mei?
- Ce prieten?
Băiețelul îi arătă fluturele mamei, care își dădu jos ochelarii ca să îl poată vedea mai bine.
- Dar cu ce pot să îl ajut?
- Vreau să fiu și eu colorat ca ceilalți!
Mama și-a scos acuarelele și a început să îi picteze aripile fluturelui. Acum, fluturele era frumos colorat în culorile curcubeului.
Sunt curios ce o să spună ceilalți fluturi despre el.


(continuare după început dat)

Este o dimineață senină de primăvară. Soarele înfășurat într-o mantie de lumină călătorește deasupra poieniței vestind o nouă zi. Văzduhul miroase a iarbă proaspătă. Cărăbușul s-a trezit cu chef de plimbare. Incotro s-o apuce?

(continuare Emil, clasa a IV-a)

În timp ce se plimba el nițel, s-a întâlnit cu fluturele multicolor.
- Ce mai faci, fluture? spuse cărăbușul.
- Salut! eu mă plimb cu bucurie printre aceste flori parfumate de primăvară și mă bucur de razele blânde ale soarelui.
Fiind fericiți de o zi atâta de frumoasă și colorată, cei doi au început să se plimbe împreună. În timp ce zburau, au zărit o căsuță în apropiere. Pentru că le era foame, cei doi s-au dus la acea casă cu gândul că cineva îi va invita la cină.
Au bătut la ușă și, ce să vezi, în acea casă trăia o furnică hărnicuță.
Furnica i-a invitat pe cei doi în casă și i-a așezat la masă și a început să aducă mâncarea din cămară.
Au mâncat cu voie-bună împreună până s-au săturat, iar apoi au plecat fiecare spre căsuța lui, mulțumindu-i furnicii pentru ospăț.



Câteva ajutoare



E sofisticată, solitară, delicată, dar are grijă să știm că ea este singura, unica și adevărata stăpână a casei. Nu tolerează pe nimeni care îi invadează spațiul și preferă să exploreze afară, singură, acolo unde nimeni nu-i poate deranja gândurile regale. Ne ceartă, țipă și ne ocărăște dacă nu-i îndeplinim așteptările și acceptă îmbrățișări doar în locurile speciale în care se simte în siguranță — și, bineînțeles, doar de la oamenii selectați de ea. Dar dacă ai norocul să o găsești într-o stare relaxată și decide că meriți afecțiunea ei, își pornește motorul Mercedes purrrfect, te vindecă până în măduva oaselor și puuuf — ești ca nou.
Aceasta este Stăpâna-Casei.

E jucăușă, mereu prefăcându-se că e inocentă, dar anticipează fiecare mișcare pe care o facem. Ne urmărește cu acei ochi mari și întrebători care mă fac să-i pup năsucul acela adorabil de fiecare dată când o văd. Încearcă să învețe tot ce facem noi, e extrem de empatică, dar are nevoie constantă de companie și nu poate dormi decât dacă suntem aproape. Vine imediat după noi sau cu noi, căutând îmbrățișări și atenție care ar topi orice inimă.
Aceasta este Iubirea-Vieții.


E autoritară și știe întotdeauna ce e mai bine. Îl ciocănește pe partenerul de viață mai ales atunci când este nemulțumită de cântecele lui sau de lipsa atenției. Iar dacă o mai și stresează ceva, partenerul se poate aștepta la un adevărat val de ciocăneli. În rest, vrea doar să i se cânte, să fie pupată, bine hrănită, băgată în seamă de partener și lăsată în pace de oameni. Și a învățat perfect cum să obțină astea.
Aceasta este Inteligenta.

E un singuratic; la început a fost chiar traumatizat de toți, inclusiv de partenera lui. Se ascundea în cușca lui și ieșea doar forțat. Între timp, și-a învățat rostul: dacă vrea o viață liniștită în colivie cu partenera, trebuie să-i ofere zilnic câteva triluri, să o pupe și să o bage în seamă. E clar că nu îl încântă prea tare aceste ritualuri, dar știe că trebuie făcute. Cum prinde ocazia, se refugiază imediat în lumea lui. Iar spre dimineață, pe la 3, e atât de absorbit de visările lui încât cade de pe bățul pe care doarme și, fiind întuneric, nu se mai poate urca la loc — așa că trezește toată casa. În relația cu oamenii, a înțeles rapid că, dacă vine pe degețel, este lăsat în pace. Așa că… vine.
Acesta este Independentul.


Mergi Sus