Părea să fie o zi de școală obișnuită și nimic nu prevestea vreun eveniment care să ne neliniștească. Asta până când doamna ne-a spus că ora viitoare vom avea un test. Vestea ne-a luat pe nepregătite și atmosfera din clasă s-a schimbat brusc. Toată clasa a început să murmure, iar eu, mai speriat decât toți, mă gândeam doar la faptul că nu apucasem să repet deloc lecția de matematică.

Nu a durat mult și a sunat clopoțelul. Nimeni nu părea dispus să iasă afară. În loc să ne relaxăm, ne-am aplecat toți asupra caietelor, încercând să ne amintim noțiunile de bază. Eu mă străduiam să învăț ceva pe fugă, dar panica mă făcea să nu înțeleg nimic. Am renunțat și m-am dus să cer ajutorul colegilor. Am găsit-o pe Dana, care a vrut să mă ajute. Dana mi-a explicat cum se rezolvă problemele și care este metoda potrivită.

A început ora. Doamna ne-a împărțit fișele de test și am început să lucrăm. Am privit foaia cu inima strânsă, simțindu-mă copleșit de emoții. În timp ce lucram, mintea mea a început să își amintească sfaturile Danei. Treptat, exercițiile parcă deveneau mai clare, iar mâna mea se mișca tot mai sigur pe pagină.

Când a sunat clopoțelul pentru recreație, semn că și timpul pentru test s-a scurs, m-am simțit de-a drepul ușurat și împlinit. Eram fericit și încrezător că rezolvasem corect toate exercițiile. Dar eram și foarte recunoscător Danei pentru ajutor. Fără ajutorul ei, ziua aceasta ar fi arătat cu totul altfel.