Într-o pădure din București, era un sat de păsări. În fiecare copac era câte o căsuță și uneori mai vedeai și o fermă alcătuită din mai multe căsuțe.

Pentru că unor păsări le dispărea hrana și aveau multe conflicte, au stabilit că le-ar trebui o regină.

A doua zi, un roi de păsări s-a adunat la cea mai mare clădire din sat. Acolo se organiza alegerea reginei și încoronarea. Se conturau alegerile. Pasărea cu cel mai frumos cântec era declarată regină. Dintr-o dată, o pasăre măiestoasă cu pene aurii a intrat pe scenă. Era grangurul, care a explicat regulile. După ce grangurul a ieșit de pe scenă, a intrat o pasăre cu penele negre ca mătasea. Era mierla. Aceasta începu să cânte. Cântecul ei era minunat, dar pentru că era prima pasăre, publicul nu îi acordă prea multă atenție. Era prea curios să vadă ce va mai urma. Au urmat cucul, pițigoiul, privighetoarea și ciocârlia. Cântecul cucului n-a fost apreciat de public, cântecul pițigoiul a fost prea simplu și strident, dar apoi a intrat privighetoarea. Publicul a privit-o cu atenție. Avea o îmbrăcăminte cenușie și mătăsoasă. Era mică și stingheră. Dar când a început să cânte, toate păsările au rămas uimite de frumusețea glasului. Nu credeau că poate cineva să cânte mai frumos. Erau gata-gata să o declare regină. Dar a urmat ciocârlia. Pistruiată și moțată, nu prevestea nimic special. Dar cântecul ei era divin. Toată sala a înlemnit și a înțeles că și-a găsit regina.

Grangurul a urcat pe scenă cu votul păsărilor. Noua regină a fost declarată ciocârlia, urmată de privighetoare.

Toate păsările erau convinse că au făcut o alegere bună și că ciocârlia le va reprezenta cu dreptate și înțelegere.