După ce primul meu papagal, Peru, a găsit un loc mai bun în raiul papagalilor, familia mea împreună cu mine am decis să luăm un alt papagal.

A doua zi, pe răcoarea umedă a dimineții, am plecat la mall să găsim un nou prieten. Ajuns la secțiunea de papagali, m-am uitat cine putea fi alesul. Într-o clipă, l-am văzut. Era fără cusur, avea aripi verzi cu galben și era foarte timid, stând întru-un colț, în timp ce celelalte păsări erau foarte gălăgioase și agitate.

- El e! le-am spus părinților.

Părinții au anunțat îngrijitorul, iar acesta cu multă îndemânare l-a prins și mi l-a dat pe degețel. Încă țin minte strângerea de aripi caldă. Întâlnirea a fost minunata. Am plătit și am plecat către casă.

Pe drum, am simțit că prietenul meu prindea din ce în ce mai mult curaj și își dorea să vadă primăvara minunată care se întrezărea pe geamul mașinii.

Când am ajuns acasă, am luat o decizie îndrăzneață. Să îl las puțin pe iarba crudă. Zorele liliachii ieșeau din iarbă, iar craiul meu părea extrem de încântat. Și alte flori mărunțele și pipernicite se dezmierdau sub lumina caldă a soarelui galben, iar ștrengarul meu era de-a dreptul fermecat.

Ziua următoare, m-am uitat pe geam la crinii albi ca spuma laptelui și i-am dat drumul prietenului meu din colivie. Ne-am jucat toată ziua până s-a înnoptat.

Îmi pare rău pentru Peru, dar sper că lui Relu îi va plăcea să stea mai mult cu mine, iar eu promit să am mare grijă de el.